“Plasticul biodegradabil”- ce inseamna si de ce exista atata confuzie despre ceva ce pare atat de usor de explicat? ASTM-ul defineste plasticul biodegradabil asfel: “un plastic degradabil a carui descompunere rezulta din actiunea asupra sa a microorganismelor ce apar in mod natural precum bacteriile, fungii si algele”. Suna destul de simplu, atunci de unde confuzia? Confuzia apare in doua privinte. O confuzie intre folosirea termenului “degradabil” fata de “biodegradabil” si una legata de folosirea in sens larg a cuvantului “biodegradabil”.
In prezent pe piata exista trei categorii de plasticuri care se biodegradeaza sau se descompun. Aceste produse tehnologice sunt: PLA (Acidul polilactic), Oxo-degradabilul si un nou produs tehnologic numit Microbiodegradabil. Acum ca stim asta, cum aflam care din ele se biodegradeaza sau se descompune?
PLASTICUL PLA
PLA-ul e un bioplastic fabricat din amidon; mai precis e produs din amidonuri derivate din porumb modificat genetic (aliment OMG). Producatorii si organizatiile care ii sprijina precum BPI (Institutul Produselor Biodegradabile) sustin ca PLA-ul se biodegradeaza. Totusi aceasta pretentie creeaza confuzie pentru ca acestia folosesc termenul “biodegradabil” intr-un sens foarte larg. PLA-ul e un “plastic compostabil” in sensul ca trebuie sa se “degradeze” inainte ca sa se descompuna si din acest motiv nu e cu adevarat “biodegradabil”. PLA-ul nu se descompune sau nu se biodegradeaza in depozitul de gunoi, iar “degradarea”sa va incepe doar daca va fi supus caldurii (mai precis la 60 grade C timp de cinci zile). De asemenea conditii dispun doar unitatile de compostare comerciale, nu si cei care-si fac compostul in gradina de acasa. Sunem de parere ca multe din articolele si organizatiile in favoarea PLA-ului au o contributie majora la aceasta confuzie prin folosirea incorecta a definitiei standard a acestei tehnologii. Prin compostare PLA-ul degaje bioxid de carbon CO2 care de obicei ajunge in atmosfera, in prezent nefiind captat de catre unitatile de compostare comerciale.
PLASTICUL OXO-BIODEGRADABIL
Acum vine randul oxo-biodegradabilului, asa cum ii sugereaza si numele aceasta tehnologie permite ca produsul sa se descompuna prin incorporarea unui aditiv care va incepe sa distruga celulele de plastic, insa doar in prezenta oxigenului, a caldurii si a umezelii. Cu toate ca aceasta tehnologie e mai avansata prin comparatie, materialele publicitare sugereaza ca odata ce bucatile de plastic s-au faramitat in fragmente suficient de mici, urmeaza faza a doua in care microorganismele au ocazia sa desavarseasca procesul prin biodegradare. Aspect ce poate fi adevarat, doar ca e foarte greu de acceptat, deoarece fragmentele de plastic trebuie sa se descompuna pana la nivelul microbilor. Exista diverse rapoarte despre ceeea ce ramane in aer si sol dup ce oxo-degradabilul s-a descompus: de la metale grele si usoare, saruri, pana la bioxidul de carbon CO2 care se elibereaza in atmosfera prin degradarea in depozitele de deseuri.
PLASTICUL MICRO BIODEGRADABIL
Trecand la tehnologia finala am ajuns la microbiodegradarea de a treia generatie. Aceasta e tehnologia pe care se bazeaza Biogreen Products. Si aceasta ia forma unui aditiv care se adauga la polimerii existenti. Biogreen Products foloseste compusi organici ca sa deschida lantul polimeric si prin atractie stimuleaza colonizarea cu microbi a plasticului. Deoarece lantul polimeric e deschis, micro-organismele pot folosi lantul de carbon drept sursa de energie si de hrana. Acestea au loc la nivelul atomilor, iar rezidurile sunt CO2 , CH4 si humus inert. Majoritatea produselor degradandu-se in depozitele de deseuri, aceste gaze pot fi captate, eliberate sau arse. E important de retinut ca acest proces se activeaza indiferent daca exista aer, lumina sau caldura si are loc indiferent de adancimea la care este ingropat plasticul. De asemenea, acest tip de plastic poate fi reciclat si dupa metodele obisnuite.
Asadar aceasta a fost o prezentare pe scurt. Stim acum diferenta dintre cele trei: degradabile, oxo-biodegradabile si microbiodegradabile. Totusi mai ramane marea intrebare, ce tehnologie sau metoda e mai benefica pentru mediul inconjurator? O intrebare importanta care necesita explicatii detaliate, totusi ar trebui sa nu uitati niciodata impactul net general asupra mediului. Atunci cand se incearca a se raspunde intrebarilor legate de mediu trebuie considerati si urmatorii factori:
utilizarea hranei pentru a creea plasticuri, a pesticidelor care afecteaza apele, consumul de apa total, consumul total de combustibili fosili folositi la procesare, gazele cu efect de sera emise prin procesare si descompunere, beneficiile produsului, potentialul de a produce energie curata prin biodegradare sau descompunere. E rational oare sa folosesti cantitati imense de alimente pentru a crea plastic in loc de a hrani pe cei care sufera de foame?
Oare se va produce descompunerea in gropile adanci de gunoi sau sunt produsele aceptabile in reciclarea comerciala? Va multumesc pentru timpul acordat acestui articol si sper ca v-a fost de folos.
Toate cele bune,
Malcom Brown
CEO BioGreen Products Europe
