PRODUSE SUPUSE TESTARII IN MEDIUL
INCONJURATOR IN CONDITII CONTROLATE
PRODUSE TRATATE CU ADITIV "X" UTILIZATE
DE CATRE BIOGREEN PRODUCTS Inc.,
TESTE DE MEDIU AMBIANT
CUPRINS(click pe TITLU pentru a merge la pagina)
1.0 INTRODUCERE.....................................................................................................................1
2.0 TESTE DE BIODEGRADERE ................................................................................................2
2.2 BIODEGRADAREA AEROBA DE LUNGA DUTATA................................................................4
2.3 BIODEGRADERE ANAEROBA...............................................................................................6
3.0 ANALIZA CHIMICA A PRODULUSULUI FINAL.........................................................................7
4.0 TESTE DE TOXICITATE........................................................................................................8
4.1 CRESTEREA PLANTELOR...................................................................................................9
4.1.1 TESTUL ORZULUI DE VARA..............................................................................................9
4.1.2 TESTUL CRESONULUI......................................................................................................10
4.2 TESTUL DE TOXICITATE ACUTA ASUPRA VIERMILOR DE PAMANT..................................11
4.3 TESTUL DE TOXICITATE ACUTA ASUPRA DAFNIILOR.......................................................12INTRODUCERE
In ultimii 25 de ani, materialele din plastic au castigat folosinta larga in domeniul alimentar, de imbracaminte, adapost, transport, constructii medical sau de divertisment. Materialele din plastic ofera o serie de avantaje fata de materialele alternative – sunt usoare, foarte durabile si relativ indestructibile. Cu toate acestea, materialele din plastic au, de asemenea, cateva dezavantaje, unul din cele mai importante fiind faptul ca plasticul nu se distruge in mediu. Materiale ca lemnul sau hartia sunt supuse dezintegrarii sub actiunea microorganismelor (biodegradare). Obiectele din plastic sunt compuse din materiale bazate pe petrol, numite rasini ( ca de exemplu polietilena, polipropilena), - materiale care sunt rezistente la biodegradare si datorita acestei rezistente, obiectele din plastic care sunt dispuse in depozitele de deseuri, ingropate in pamant, isi vor pastra forma lor originala in mod perpetuu. In fiecare an, cantitati mari de obiecte din plastic sunt ingropate ca deseuri in S.U.A. – in anul 1995 doar – s-a estimat ca au fost depuse in depozitele de deseuri peste 20 milioane de tone de produse din plastic.
Tipuri de plastic biodegradabil
1) Produse din plastic bazate pe amidon:
Acestea sunt produsele din plastic asa zis “compostabile” realizate din diverse substante alimentare si sunt compostabile fiindca ele se vor biodegrada complet in 4 luni intr-o uzina comerciala de compostare. Va rugam sa luati aminte ca ele nu se descompun prin metode de compostare realizate acasa, deoarece e nevoie de caldura mare pentru a le composta. PLA este ce mai bine cunoscut tip. Cel mai mare producator de materiale din plastic bazate pe amidon declara ca aceste produse vor produce metan daca sunt plasate in zona anaeroba a depozitelor de deseuri. Acest tip de plastic se preteaza cel mai bine a fi compostat in intreprinderi comerciale de compostare unde deseurile alimentare si vegetale sunt compostate, nefiind dorite in depozitele de deseuri.
2) Produse din plastic conventionale oxo-biodegradabile
Acestea sunt plasticele conventionale ce contin un aditiv care le cauzeaza biodegradarea. Ele necesita un proces in doua etape pentru a se biodegrada, ambele fiind necesar a avea loc in aer liber sau in sol aerat. Prima etapa a procesului cere fie caldura, lumina ultravioleta sau presiune mecanica. A doua etapa are loc atunci cand bacteriile consuma plasticul partial descompus. Acest tip de plastic e cel mai potrivit atunci cand prima preocupare este dezordinea. Important de notat este ca acest tip de plastic nu poate fi compostat si ca nu este un avantaj ecologic atunci cand este plasat in depozitele de deseuri.
3) Produse conventionale din plastic microbiodegradabile
Acestea sunt materialele conventionale din plastic carora le-a fost adaugat un aditiv special, cauzandu-le biodegradarea. Acest aditiv functioneaza numai in sol in care in mod natural sunt prezente microorganisme. El va realiza biodegradarea fara a fi nevoie de oxigen, lumina ultravioleta, caldura sau presiune mecanica. Intr-un mediu oxigenat el se descompune in humus, dioxid de carbon si apa. Acest tip de plastic nu e recomanda a se composta fiindca necesita un timp mai indelungat de biodegradare decat in cazul compostarii comerciale, dar este excelent pentru depozitele de deseuri.
Pentru a se produce obiecte din plastic care sa se dezintegreze in pamant, a fost necesara o realizare stiintifica. Compania Y a dezvoltat o metoda alternativa de producere a materialelor din plastic microbiodegradabile. Aceasta metoda implica o combinare particulara de materiale chimice organice si anorganice care sunt amestecate intr-o formula foarte precisa si combinate intr-un reactor de obtinere a a granulelor in serie prin peletizare. Cand aceste granule sunt combinate cu orice rasina polietilenica sau polipropilenica, plasticul rezultat este biodegradabil. Biodegradarea plasticului tratat cu aditiv X apare prin cai aerobe ( dependente de prezenta oxigenului) si anaerobe ( dependente de lipsa de oxigen). Microorganismele consuma plasticul, asimiland materialul pentru procese celulare si producand un amestec de produse metabolice (in principal metan, dioxid de carbon si apa).
Procesul C poate fi utilizat in producerea de saci, folii agricole, retele de plase, scutece si numeroase alte produse. Viabilitatea acestor produse din plastic tratate prin procesul C ca fiind produse ecologice si biodegradabile a fost evaluata prin realizarea de teste standard pe granulele X si folii din plastic care au fost create utilizand procesul X. Teste de biodegradare au fost realizate pentru a se determina susceptibilitatea produselor de a se biodegrada. In plus, s-au facut analize chimice si teste de toxicitate pe plante si animale a produsului final rezultat in urma procesului de biodegradare pentru a determina siguranta produsului. Rezultatele testelor sunt discutate mai jos.
2.0 Teste de biodegradare
Testarea in laborator este o metoda obisnuita utilizata pentru a determina susceptibilitatea compusilor la biodegradare. Au fost dezvoltate si standardizate metode de testare de catre mai multe organizatii care includ Societatea Americana pentru Testarea Materialelor (ASTM), Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) si Organizatia pentru Standarde Europene (CEN). Metoda utilizata pentru diverse teste implica adaugarea unei cantitati mici de amestec – test ( in acest caz, granule X sau folie de plastic) unei largi cantitati de material denumit agent de inoculare ( o substanta puternic activa folosita pentru cresterea microorganismelor).
Testul este realizat in acelasi timp utilizand un compus de referinta despre care se stie ca e biodegradabil, compus adaugat de asemenea in agentul de inoculare. Biodegradarea poate fi evaluata masurand cantitatea de metan si dioxid de carbon produsa. Folosind acest rezultat, procentajul unei mostre care s-a biodegradat e calculata ca procentajul de carbon solid a mostrei care a fost transformata in carbon mineral gazos. Daca rezultatele materialelor-test si ale materialelor de referinta sunt similare, materialul de testare are proprietati biodegradabile.
2.1 BIODEGRADAREA AEROBA DE SCURTA DURATA (Compostarea)
Deseul care este compostat se degradeaza in conditii aerobe. Susceptibilitatea de biodegradare a produsului din plastic tratat cu aditiv X, a fost evaluata folosind testul de biodegradare prin compostare controlata. (ASTM metoda D.5338.92). Acest test este realizat tinand seama de un nivel optim de oxigen, de temperatura produsului din plastic tratat cu aditiv X, conform Evaluarii Ecologice din 16 Februarie 1999 si de conditiile de umiditate, simulandu-se un proces de compostare aeroba intensa. Testul a fost realizat pe folii de plastic (compusul de baza din care sunt fabricati sacii din plastic) formate din 50% aditiv X si 50% rasina.
Celuloza (principalul constituent al tesuturilor si fibrelor vegetale) a fost folosita ca material de referinta. Materialul de testare sau compusul de referinta s-au adaugat intr-un agent de inoculare format din compost matur. Amestecurile au fost puse in vase de testare si compostate intensiv timp de 60 de zile. La sfarsitul testului au fost masurate rata de producere de dioxid de carbon si productia cumulata de dioxid de carbon. Procentajul de biodegradare a fost calculat folosind aceste informatii.
Celuloza s-a degradat rapid (figura 1), in special in primele 10 zile ale testului. La sfarsitul testului, toata celuloza s-a degradat. Folia cu 50% aditiv X nu s-a degradat la fel de complet sau de rapid ca si in cazul celulozei. La sfarsitul testului, 19% din folie s-a degradat. Celuloza este un material complet biogen care se degradeaza rapid. Pe cand in compozitia foliei cu 50% aditiv X este jumatate rasina (un material care nu se degradeaza singur), biodegradarea acestui material trebuie sa dureze mult mai mult decat a materialelor biologice. Materialele din plastic care contin un procent mai mic de aditiv X (de ex. : folie cu 5% aditiv X) se va biodegrada mai incet decat folia cu 50% aditiv X.
Rezultatele testelor de degradare aeroba indica faptul ca, in timp, materialele din plastic produse cu granule de tip X se vor biodegrada in conditii aerobe. (oxigenul si lumina ultravioleta fiind necesare).
2.2. BIODEGRADAREA AEROBA DE LUNGA DURATA
Susceptibilitatea granulelor X si a foliilor de a se biodegrada in lunga durata in conditii aerobe a fost evaluata folosind teste pentru determinarea rezistentei materialelor din plastic cauzata de actiunea ciupercilor (ASTM G.21) si a bacteriilor – ele sunt folosite de obicei pentru a demonstra rezistenta materialelor din plastic la aceste organisme, dar pot fi folosite pentru a demonstra susceptibilitatea la biodegradare.
Granule X si folii cu 5% granule X au fost plasate in containere mici, plate, imbracate cu un mediu de crestere denumit agar, care mai apoi au fost introduse intr-un incubator. Pe langa microorganismele de tip X din plastic, au fost introduse si alte microorganisme materialelor de testare, in mod nesteril si din aerul incaperii. Containerele au fost inlaturate periodic si materialele de testare au fost cercetate pentru semne ce crestere microbiala si de dezintegrare a materialului de testare. Durata testului a fost de 22 luni.
In timpul testului, in materialele din plastic s-a observat prezenta atacului de microorganisme. Toate containerele au inceput sa arate crestere microbiala intre ziua a 5-a si a 9-a a testului. Dupa 11 luni de incubare, mostrele de folie prezentau crapaturi si separari puternice, iar granulele X au prezentat reduceri semnificative in marime si dezintegrari ale formei. In acest moment, mostrele de folie si de granula X nu mai puteau fi distinse ca piese separate si au fost usor strivite.
Rezultatele testelor aerobe indica faptul ca granulele X si folia cu aditiv X se vor biodegrada in mediu aerob. Procesul de degradare aeroba a acestor substante cere timp. In 2 ani, granulele X sau folia depuse intr-o situatie de compostare ar trebui sa fie complet degradate. Din moment ce este recomandat in mod general ca materialele folosite in compostare sa se degradeze in 90 de zile, ar aparea ca produsele din plastic tratate cu aditiv X nu sunt potrivite in mod ideal pentru compostare.
Material din plastic cu aditiv X conform Evaluarii Ecologice din 16 Februarie 1999 Figura 2
Folie cu 5% aditiv X, Ziua 1 si 672 ( Film de laborator, Cercetarea Y) prezinta folia degradata total
Teste conduse timp de 672 zile.
2.3 BIODEGRADARE ANAEROBA (oxigenul si lumina ultravioleta nu sunt necesare)
Deseurile (incluzand materialele din plastic) plasate in depozitele de deseuri ajung sa fie lipsite de orice sursa de oxigen. Pentru ca un obiect sa se dezintegreze in pamant, el trebuie sa fie susceptibil a se destrama prin actiunea microorganismelor anaerobe. Biodegradarea produselor in pamant poate fi determinata printr-un test ce implica fermentatie anaeroba puternica uscata. (D.5511-94)
Conditiile optime ale acestei metode de fermentare sunt stationare (fara amestecare) si uscate, similare celor gasite in pamant. Pentru a evalua biodegradabilitatea produselor in pamant, acest test a fost realizat folosind granula X ca material de testare si celuloza ca material de referinta. Testul a inceput prin adaugarea unei cantitati reduse de material de testare sau de referinta intr-un agent de inoculare format dintr-un mediu concentrat al acelorasi bacterii gasite in pamant. Vasele de testare au fost apoi umplute amestecurile, fara prezenta aerului si plasate intr-un incubator timp de 15 zile. La sfarsitul testului s-a calculat cantitatea de metan si de dioxid de carbon produsa, pe gram de substanta de test. Aceasta informatie a fost folosita pentru a calcula procentul de biodegradare (procentul de carbon solid care a fost transformat in biogaz) atat pentru celuloza cat si pentru granulele X. Ca si in cazul testelor aerobe, biodegradarea celulozei a inceput rapid (figura 3). Dupa 5 zile, mai mult de 70% din mostra originala s-a biodegradat. La sfarsitul celei de-a 15 zi de test, 87% din mostra s-a biodegradat. Granulele X s-au biodegradat intr-un ritm moderat; dupa 15 zile, 24% din mostra s-a biodegradat. Deoarece aceste valori sunt considerate pentru carbonul eliberat in respiratie si nu pentru carbonul asimilat de catre microorganisme, gradul de degradare atat al granulelor, cat si al celulozei poate fi subapreciat. Rezultatele acestui test indica ca granulele X se biodegradeaza, intr-adevar, in conditii anaerobe, chiar daca intr-un ritm mai redus decat al celulozei. Daca sunt plasate in depozitele de deseuri, granulele X ar trebui sa se dezintegreze complet. Materialele din plastic tratate cu granule X ar trebui, de asemenea, sa se dezintegreze in mediu anaerob, desi intr-un ritm mai scazut decat 100% din granulele X.
3.0 ANALIZA CHIMICA A PRODUSULUI FINAL
Produsul ramas dupa degradare a granulelor X sau a foliei poate contine reziduuri ale materialului original cum ar fi parti metabolice, componente degradate si componente anorganice. Analizele chimice ale produsului degradat au fost realizate pentru a evalua daca aceste reziduuri sunt sigure in ceea ce priveste mediul inconjurator.
Mostrele din produsul final din testul de biodegradare aerob de 22 de luni, incluzand atat granulele degradate, cat si folia degradata, au fost subiecte a trei analize EPA: cantitatea de metale extractabile, compusi organici volatili (COV), Procedura de percolare a caracteristicilor toxice – o procedura desemnata sa determine mobilitatea chimicalelor prezente in deseuri lichide si solide.
Analiza metalelor extractabile a masurat cadmiu si plumb. Aceste doua metale sunt folosite in producerea de materiale de plastic si sunt adesea prezente in produsul final. Cadmiul nu a fost detectat in folia sau in granulele degradate. Plumbul a fost detectat atat in folia degradata (0,7mg/kg), cat si in granule (4,6mg/kg). Concentratia medie de plumb prezent in solul Statelor Unite este de 16mg/kg, mai mare decat dublul concentratiilor detectate. Deoarece nivelul de plumb prezent in produsele finale dupa biodegradare a granulelor X sunt mai mici decat nivelele prezente in solul Statelor Unite, ele nu vor avea nici un impact asupra organismelor ce traiesc pe sol.
Un total de 33 de compusi organici volatili au fost analizati in produsele rezultate in urma degradarii foliei si a granulelor. 29 dintre chimicale nu au fost detectate in nici o mostra. Toate patru din chimicalele detectate (acetona, clorura metilenica, stiren) au fost prezente in cantitati mici. Concentratiile detectate a tuturor celor patru chimicale au fost mai mici decat valorile de referinta din Nivelul de Calitate a Datelor Ecologice a Regiunii a 5-a EPA din SUA (EDQL). EPA foloseste acest nivel pentru a identifica substante chimice care ar putea reprezenta un risc posibil pentru vietuitoarele expuse. Deoarece nici una din substantele chimice nu depasesc nivelul EDQL, produsul final nu contine nivele periculoase din nici unul din compusii organici volatili testati.
Analizele TCLP au fost realizate pentru opt metale si 13 compusi organici semivolatili (COSV). Rezultatele TCLP indica daca vreuna din substantele chimice analizate pot migra din zona unde sunt depuse pana in solul inconjurator. Plumbul a fost singura substanta chimica detectata. Concentratia de plumb detectata in analiza TCLP (1,5mg/L) a fost mai mica decat cea a nivelului normal dat de EPA SUA (5mg/L). Deseuri solide cu concentratii mai mari decat nivelul regulator sunt considerate „a expune caracteristica de toxicitate”. Toate analizele chimice indica faptul ca substantele chimice din produsul final al degradarii granulelor X nu sunt prezente in concentratii care ar fi daunatoare organismelor expuse.
4.0 TESTE DE TOXICITATE
Cu toate ca rezultatele analizelor chimice a produselor finale indica faptul ca nici una din substantele chimice testate nu a fost prezenta in concentratii daunatoare, se poate sa nu fie posibila analizarea fiecarei substante chimice cu potential toxic care ar putea fi prezenta in produsele degradate. Din acest motiv, toxicitatea posibila a produsului degradat a fost masurata mai departe prin teste de toxicitate. Sunt folosite de obicei teste de toxicitate de laborator pentru a determina daca o substanta este sau nu daunatoare organismelor ce intra in contact cu ea. Organisme test sunt expuse unei cantitati stabilite de substanta-test in mediul (Ex: sol, apa) ocupat de organisme. La sfarsitul testului, este evaluata cresterea sau supravietuirea organismelor.
Materialele din plastic tratate cu granule X pot fi plasate in depozitele de deseuri sau transformate in compost. Pe cand compusii ingropati, in general, nu sunt supusi organismelor, materialele din plastic compostate sunt expuse plantelor si solului.
ANIMALELE DIN HABITAT (ex. viermi de pamant, organisme acvatice)
Aceste animale si plante vor fi, de asemenea, expuse produselor de degradare obtinute din materialele de plastic depuse incorect. Au fost realizate 4 teste de toxicitate pe granulele X – doua cu specii de plante si doua cu specii de animale. Mediul folosit in aceste teste a fost un amestec de sol si compost ( sau, intr-un caz, o solutie de apa cu compost). Compostul-test a fost realizat compostand granule X in proportie de 10% cu deseuri solide timp de 3 luni. Pentru fiecare test de toxicitate, s-a realizat o referinta cu ajutorul compostului de control (compost fara granule X). La sfarsitul perioadei de expunere, au fost comparate gradul de supravietuire si de crestere a organismelor expuse compostului-test cu cele ale organismelor supuse compostului de control.
4.1. CRESTEREA PLANTELOR
Efectul posibil a compostului X asupra plantelor cu flori a fost evaluat folosind doua teste de toxicitate. Angiospermele, sau plantele cu flori, reprezinta clasa de plante cea mai diversa si mai larg raspandita si sunt impartite in doua clase : monocotiledonatele (cu doar un singur cotiledon in samanta), si dicotiledonate (cu 2 cotiledoane – organe de depozitare sau primele frunze de care au nevoie semintele pentru a germina). S-au folosit reprezentante ale ambelor clase in testele de toxicitate – orzul de vara a fost folosit pentru a reprezenta monocotiledonatele si cresonul pentru a reprezenta dicotiledonatele.
4.1.1. TESTUL ORZULUI DE VARA
A fost realizat un test european (RAL GZ 251) pentru a determina toleranta la compost a orzului de vara. Orzul de vara este o specie de iarba cereala. Testul orzului de vara implica germinarea si cresterea acestei plante in amestecuri de sol standard si de compost. Dupa aproximativ 10-12 zile de expunere, plantele au fost uscate si cantarite pentru a se obtine greutatea la uscare. Daca nu se vede nici o diferenta semnificativa intre rezultatele obtinute din compostul test (X) si cele obtinute din compostul de control, reziduurile X sunt considerate a fi netoxice.
Amestecurile de sol si compost testate au fost de 25/75 si de 50/50 parti de compost/sol. Cele 5 amestecuri de sol testate au fost X25, X50, Control25, Control50 si sol netratat ( unde X si amestecurile de control indica procentajul de compost din amestec). Rezultatele (prezentate ca procent al rezultatelor obtinute utilizand sol) sunt prezentate in figura 4.
Rezultatele testului orzului de vara
Orzul crescut in compostul-test X s-a comportat bine in comparatie cu cel crescut in sol sau in compostul de control. Nu a fost nici o diferenta semnificativa intre randamentul obtinut pe compostul de control si randamentul compostului-test X. De fapt, orzul crescut in compostul de tip X50 a produs un randament mai ridicat decat cel crescut in compostul Control50. Aceste rezultate indica ca produsul final al biodegradarii granulelor X nu este toxic plantelor monocotiledonate.
4.1.2. TESTUL CRESONULUI
Cresonul este o planta dicotiledonata; planta cu frunze. Testul cresonului este un test european (RAL GZ 251) care implica germinarea si cresterea semintelor de creson in compost 100%. Dupa 7 zile de expunere, se obtine substanta uscata. Testele cresonului au fost realizate cu 3 substante – compost X (X100), compost de control (Control 100) si sol. Rezultatele (exprimate ca procentaj al rezultatelor solului) sunt prezentate in figura 5.
Evaluarea Ecologica din 16 Februarie Plastic X
Rezultatele testului cresonului
TESTUL DE TOXICITATE ACUTA
4.2. TESTUL DE TOXICITATE ACUTA ASUPRA VIERMILOR DE PAMANT
Pentru a examina efectele toxice posibile a produselor de dupa degradarea cu granule X asupra organismelor care traiesc in sol, s-a realizat un test de toxicitate acuta asupra viermilor de pamant (rame). Intr-un test de toxicitate acuta, organismele sunt expuse la concentratii mari de substanta de test pentru perioade scurte de timp. Deoarece viermele de pamant (rama) se hraneste in sol, organismul este potrivit pentru testarea toxicitatii compostului X. Testul de toxicitate utilizat a fost un test european (OECD Indrumar#207) in care viermii sunt expusi la sol si compost combinate in proportii diferite. Dupa 14 zile de expunere, numarul viermilor care au supravietuit este numarat si este calculata rata de supravietuire.
Viermii de pamant sunt expusi la amestecuri de compost (de control sau de tip X) si sol in proportii de 65/35, 80/20 si 100/0 de compost/sol. Viermii de pamant au fost expusi, de asemenea, la sol 100%. Rezultatele sunt prezentate in figura 6.
Evaluarea Ecologica din 16 Februarie Plastic X – Figura 6.
REZULTATELE TESTELOR CU VIERMI DE PAMANT
Toate concentratiile testate au produs rezultate satisfacatoare (intre 90 si 100% rata de supravietuire), cu exceptie pentru X100. La aceasta concentratie, doar 25% din viermi au supravietuit testului, un rezultat care este semnificativ diferit decat rezultatul la Control 100. Rezultatele acestui test indica faptul ca, atunci cand nu este diluat, compostul X cauzeaza mortalitate viermilor de pamant. Cand compostul X este adaugat in sol, mortalitatea acuta nu se manifesta.
4.3. TESTUL DE TOXICITATE ACUTA ASUPRA DAFNIILOR
Substantele din depozitele de deseuri sau gramezi de compost pot migra in ochiuri de apa prin infiltrarea apei in pamant sau prin ploaie. Prin aceste procese, produsele de degradare de tip X pot fi transportate in lacuri, rauri, sau alte forme de ape. Organismele ce traiesc in aceste ape ar fi expuse oricarui reziduu toxic care se poate afla in plasticul degradat. Din acest motiv, s-a condus un test de toxicitate acuta cu un animal acvatic, micul crustaceu de apa dulce – dafnia.
Pentru a expune dafnia compostului X, s-au preparat cateva solutii de „ceai de compost” prin diluarea compostului cu apa. Dafniile au fost plasate in containere umplute cu solutii si expuse pentru 24 de ore. Dupa expunere, a fost stabilit numarul de organisme supravietuitoare si a fost calculata rata de supravietuire.
Compostul de control si cel de tip X au fost diluate cu apa pentru a produce solutii de 1,6%, 3,1%, 6,3%, 12,5% si 25% compost in apa. Un test de control a fost, de asemenea, realizat, in care organismele au fost expuse in apa dulce.
Rezultatele sunt prezentate in figura 7.
REZULTATELE TESTULUI CU DAFNII (RATA DE SUPRAVIETUIRE)
Rata de supravietuire a dafniilor a fost de peste 80% in toate dilutiilor, cu exceptia celei de 25%. La aceasta concentratie, au fost rate de supravietuire mici atat in solutiile de control si de test – doar 20 la 30% din dafnii au supravietuit. Ratele scazute de supravietuire observate la aceasta dilutie nu au fost cauzate de nici un reziduu de tip X prezent in compostul de test. Mai degraba, marea cantitate de substante solide din apa la aceasta concentratie a cauzat mortalitatea atat in compostul de control, cat si in testele de tip X. Nu este diferenta semnificativa intre rata de supravietuire observata in compostul de control si cea observata in compostul test in nici una din dilutii. De fapt, compostul X a produs rate de supravietuire mai mari in toate dilutiile, cu exceptia uneia (cea cu compost in proportie de 1,6%). Rezultatele testului pe dafnii indica faptul ca compostul X nu este toxic pentru organismele de apa dulce.
5.0. REZUMAT SI CONCLUZII
Producerea cu succes si marketingul materialelor din plastic biodegradabil vor ajuta la diminuarea povarei plasata asupra mediului inconjurator de catre consumatori. Cu toate ca multe materiale din plastic biodegradabil au fost introduse pe piata, toate trebuie sa fie compostate si multe nu se biodegradeaza in depozitele de deseuri. Din acest motiv, nici unul din aceste produse nu au castigat o utilizare larga in Statele Unite.
Tehnologia dezvoltata de Y permite fabricarea de materiale din plastic care se biodegradeaza in conditii aerobe si anaerobe. Testele de biodegradare indica faptul ca produsele realizate utilizand aceasta tehnologie se vor degrada cand sunt plasate in depozitele de deseuri. Testele de toxicitate completate asupra produsului final al degradarii demonstreaza ca el ar trebui sa prezinte siguranta sub expuneri anticipate in mediul inconjurator.
Produsele realizate utilizand materialele din plastic tratate in modul X (saci de gunoi, aliniatori pentru scutece, folii agricole etc) pot fi lansate pe piata ca biodegradabile si sigure pentru mediu, acoperind o nisa goala pe piata de azi.
6.0 SCRISOARE TRIMISA CATRE FDA DE FABRICANTUL ADITIVULUI „X”
Va trimit aceasta scrisoare cu scopul de a va asigura atat pe dvs cat si pe clientii dvs ca toate cerintele FDA si SCF din Statele Unite (autoritatea pentru siguranta alimentara din Europa; Comitetul Stiintific pentru Alimentatie al Comisiei Europene) referitoare la contactul direct cu hrana, vor fi respectate pentru produsele ce contin aditivii nostri, precum vor fi satisfacute si prevederile Propunerii Californiene 65 cu modificarile si regulamentele ulterioare pentru produse ce contin aditivii nostri atata timp cat produsul fara aditivii nostri le respecta. Dupa cum probabil stiti, nici FDA din Statele Unite, nici SCF nu solicita testare si evaluare activa a articolelor ce sunt fabricate in cadrul parametrilor indrumarelor si regulamentelor lor. Acesta este cazul aditivilor nostri pentru produsele din plastic. Prin urmare, produsele din plastic fabricate cu aditivii nostri la procentajele recomandate, respecta toate reglementarile FDA si FCS pentru ambalajul care intra in contact direct cu alimentul, atata timp cat acelasi produs fara aditivii nostri respecta aceste reglementari.
semnat de :
Presedintele companiei de fabricatie a aditivului X
PROPRIETATI ale Aditivului X si Informatii de Reglementare
Aditivul „X” este produs din materiale recunoscute de FDA si procese reglementate conform cu 21 CFR 175.300, 177.1200, 177.1350 si alte sectiuni, si respecta complet cerintele SCF (Comitetul Stiintific pentru Alimentatie), EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Hranei), pentru produse ce intra in contact direct cu alimentul.
7.0. CERTIFICAREA ADITIVULUI „X”
Aceasta este pentru a certifica faptul ca numeroase mostre de plastic, puse la dispozitie de catre firma X, au fost testate de laboratoare independente in concordanta cu metodele de testare standard aprobate de ASTMA, ISO si alte corporatii de standardizare pentru a determina ritmul si masura biodegradarii materialelor din plastic.
Un plastic degradabil este definit (ASTM 1991) ca un plastic care este conceput sa sufere o modificare semnificativa in structura sa chimica in conditii de mediu specifice, rezultand in pierderea unor proprietati ce pot varia prin metode de testare standard potrivite plasticului si aplicatiei, intr-o perioada de timp care determina clasificarea sa.
Un plastic biodegradabil e definit ca un plastic degradabil in care degradarea rezulta din actiunea organismelor naturale cum sunt bacteriile, ciupercile si algele. Biodegradarea mostrelor de plastic puse la dispozitie a fost testata folosind ASTM D5209-91, „Metoda de testare standard pentru determinarea biodegradarii aerobe a materialelor din plastic in prezenta moinei din canalizarea municipala, ASTM D5338.98, Metoda de testare standard pentru determinarea biodegradarii aerobe a materialelor din plastic in conditii de compostare controlata”, ceea ce e echivalent cu CEN prEN WI 261085 si cu metoda ISO 14855.
„Evaluarea biodegradabilitatii si dezintegrarii aerobe ultime a plasticului in conditii de compostare contolate”, ASTM 5511. „Metoda de testare standard pentru determinarea biodegradarii anaerobe a materialelor din plastic in conditii de digerare anaerobe temeinice.
Rezultatele acestor teste si experimente de biodegradare si de impact ecologic in diferite medii inconjuratoare, sunt continute in raportul Evaluarii Ecologice a Aditivului X din data de 16 februarie 1999, care certifica faptul ca produsele din plastic fabricate cu aditivul X pot fi vandute ca fiind biodegradabile si sigure pentru mediul inconjurator.
Acest Certificat si raportul Evaluarii Ecologice a Plasticului X, cat si a Microscopului cu Electroni cu scanare si alte studii care au fost realizate de la publicarea Evaluarii Ecologice, toate din acestea folosind un procent de incarcare in plus pentru aditivul X fata de nivelul cel mai mare de aditiv folosit anterior, au fost prezentate companiei Y si ele pot fi folosite de aceasta pentru a valida cerintele ei referitoare la biodegradabilitate si la siguranta ecologica a produselor din plastic pe care le fabrica si care sunt realizate in consimtamant cu ghidul de fabricatie pentru folosirea aditivului X prezentat de catre compania X.
Pentru a citi mai mult despre istoria si evolutia plasticului biodegradabil, dati CLICK aici
Aceste teste costisitoare au fost realizate intr-un laborator privat. Informatii mai detaliate sunt posibile trimitand o cerere scrisa catre BIOGREEN PRODUCTS ROMANIA.
Termeni & conditii
